Prințul moștenitor saudit a scos deja primele 100 de miliarde $ din „lupta anticorupție”

Autorul acestui encomiasm jurnalistic – nimeni altul decât împulitzeratul Thomas L. Friedman, unul dintre puținii jurnaliști care nu poate fi bănuit că nu cunoaște nemijlocit realitățile la zi ale Golfului și Orientului Mijlociu.

Textul începe, e drept, cu un paragraf care caută să amortizeze avalanșa de constatări admirative care îl urmează: „N-am crezut că voi trăi suficient ca să scriu fraza asta. Cel mai semnificativ proces de reformă în desfășurare pe cuprinsul Orientului Mijlociu are loc astăzi în Arabia Saudită. Da, ați citit bine. Deși am ajuns aici la începutul iernii saudite, am găsit țara trecând prin propria Primăvară Arabă, în manieră saudită”.

Thomas L. Friedman se chinuie să se convingă singur că ceea se petrece acum în Regat nu e o luptă pentru consolidarea puterii, dusă de un prinț moștenitor nici măcar machiavelic, ci de un ageamiu violent și imprevizibil, care își dă aere de reformator – politic, economic, religios, social. Toate acestea, cum singur recunoaște, având în spate sprijinul președintelui Statelor Unite (Trump – „omul potrivit la timpul potrivit”) și în vecinătate încurajările premierului israelian.

Așa-numita luptă anticorupție pe care o conduce personal (nu că întreaga regiune n-ar fi minată de corupție) se desfășoară după cum îi povestește extaziatului Thomas L. Friedman: se constituie dosare impresionant de groase, se saltă suspecții și sunt întemnițați la Ritz Carlton, după care se negociază cu fiecare. Până în prezent, 95 la sută dintre aceștia au fost convinși să verse la bugetul Regatului per total cam 100 miliarde de dolari. Bani bineveniți pentru proiectul prințului moștenitor, Viziunea 2030, care urmărește să reducă dependența de petrol a economiei saudite.

Nimic despre catastrofa umanitară declanșată de războiul din Yemen, vagi aserțiuni despre sechestrarea premierului libanez (în acest moment, Saad Hariri e la Bierut- poveste complicată) și înjurături la adresa Ayatollahului Khamenei („noul Hitler al Orientului Mijlociu”). La nivel de înjurături va rămâne războiul sunnito-șiit saudito-iranian, care va fi purtat în continuare prin procură, următorul teatru de operații urmând să devină, probabil, Libanul.

Apropo, în finalul discuției admirative cu Muhammad bin Salman, Thomas L. Friedman face trimitere la marele succes de pe Broadway, musicalul „Hamilton”, apropo de stilul său de muncă operativ și energic, pasajul când corul întreabă: de ce lucrează mereu sub presiunea timpului?

Răspunde prompt prințul moștenitor (32 de ani): „Fiindcă mă tem că, în ziua când voi muri, voi muri fără să apuc să realizez ce am în minte. Viața e prea scurtă și se pot întâmpla o groază de lucruri, iar eu sunt foarte dornic să-mi văd realizările cu ochii, de asta sunt grăbit”.